Profesor la tara...

Hello fetele!
Astazi voi posta un articol din categoria "Akadeea's Mind" si dupa cum va spuneam acum ceva vreme postarile din aceasta categorie vor fi genul de postari in care veti afla cate ceva despre mine sau despre ce imi trece mie prin cap din cand in cand. :)
Unele dintre voi stiti deja ca lucrez in invatamant fiind profesoara la tara. Sa fii profesor la tara are unele avantaje insa are si foarte multe dezavantaje.
De ce sa fii profesor la tara:

• AVANTAJE:

1. Copiii sunt mult mai respectosi deoarece (cred eu) nu au acces la informatii, telefoane ultimul tip, Facebook si alte chestii asa cum au copiii de la oras (cel putin nu toti). Ei sunt mult mai incantati si mai bucurosi sa vada ca profesorul isi da interesul si ii iubeste.
2. Copiii sunt mult mai cuminiti
3. .... Nu cred ca exista trei :)) Toate avantajele sunt legate de comportamentul copiilor si atitudinea lor fata de cadrele didactice si scoala.

• DEZAVANTAJE:

1. Frigul din scoala ( datorat lipsei de lemne si sobelor mai mult sau mai putin functionale)
2. Naveta obositoare (nu mai pun la socoteala ca uneori este necesar sa mergi pe jos kilometrii intregi)
3. Conditiile de igiena din scoala care nu sunt tocmai la standarde europene
4. Materiale didactice insuficiente
5.  Nepasarea autoritatilor de conditiile din scoala, de copii sau de cadrele didactice
6. Nedecontarea banilor de naveta (cel putin la scoala unde predau eu)
7. Salariul mic
8. Responsabilitate mare

Si sunt destul de multe dezavantaje insa ma gandesc daca mai are rost sa le insir aici...
Si totusi sunt profesor de trei ani in aceeasi scoala, si totusi nu vreau sa predau la oras, si totusi parca se poate si mai rau...
Adevarul e ca invatamantul nu e pentru toata lumea. Ca sa fii profesor trebuie sa iti iubesti meseria si nu in ultimul rand trebuie sa iubesti copiii. Trebuie sa realizezi ca daca un singur copil dintr-o clasa se bucura ca ai venit la ora si este nerabdator sa invete ceva nou de la tine si a batut kilometrii intregi pe jos, prin ger, pe zapada pana la brau, pe intuneric si tu la randul tau, ca profesor, trebuie sa iti faci datoria fata de acel copil si sa il respecti, asa cum el te respecta pe tine si sa fii acolo pentru el, sa il ajuti, sa il indemni, sa il inveti. 
E mare bucurie pentru mine, ca profesor, sa vad ca un copil isi da silinta si vrea sa invete. E o mare bucurie pentru mine ca un copil care a fost indrumat de mine se duce la olimpiada si ia rezultate bune.
Nu e usor sa fii profesor la tara, insa nu cred ca vreau sa fiu profesor la oras prea curand. Poate va intrebati de ce. Pai pentru ca intre copiii de la oras si profesor nu exista o legatura foarte stransa, pe cand copiii de la tara au pentru profesorul lor preferat o dragoste si un respect aparte si acest lucru pentru mine inseamna foarte mult. Nu pot exprima acest sentiment in cuvinte si nici nu o sa incerc.
Va las cu cateva poze prin care sper sa va insuflu simplitatea, bucuria si dragostea copiilor...

Si eu pe campiile patriei iarna, in drum spre scoala: